Îi atenţionez pe cititorii permanenţi sau ocazionali că nu sunt interesat de achiziţii (nici măcar de chilipiruri), nu fac comerţ, nu fac evaluări şi expertize, nu fac niciun fel de intermedieri şi nu asigur servicii de ştiri sau consultanţă
.

joi, 24 septembrie 2015

Un tip nesemnalat de fals m-a făcut să deschid ochii

În mai multe lucrări se menţionează faptul că există falsuri ale valorilor mari ale emisiunii Silistra din 1913. Unele surse menţionează chiar detaliul de desen prin care se poate distinge falsul, şi anume lipsa conturului frunzei aflate deasupra exact la intersecţia cu frunza de dedesubt.


Falsul este cunoscut de multă vreme. Recent însă am întâlnit un tip nou de fals care nu mai prezintă caracteristica de toată lumea cunoscută.


Se vede foarte clar că frunza aflată deasupra are conturul clar definit.
Falsul mi-a atras însă atenţia prima dată nu prin acest microsemn, ci prin dantelură. Toate mărcile cu format vertical de la emisiunea aceasta sunt dantelate C (11½×13½), iar această piesă nu pare deloc să aibă o dantelură diferită pe laturile orizontale faţă de cele verticale. Ulterior am observat şi data din ştampilă, care pare a fi 19 MAR 913 (că 918 este imposibil să fie). Numai că şi această dată este una imposibilă, deoarece în luna martie 1913 niciun român nu avea de unde să ştie că în urma campaniei care urma să se desfăşoare în vară Cadrilaterul va fi alipit ţării.
Făcând săpături, am mai descoperit un fals similar:


În mod clar acest tip de fals se deosebeşte de cel clasic, întâlnit de exemplu la valoarea de 1 leu:


Mai există un element grafic care m-a convins că am de-a face cu un fals. Dacă vă uitaţi cu atenţie la centrele celor două falsuri de 2 lei veţi observa că ele nu au sus, la stânga şi jos un cadru continuu. La originale, valorile cu desen similar au centrele identice, diferind doar culoarea în care s-au imprimat. Click pe imaginea de mai jos pentru mărire.


Existenţa cadrului la centru este bine vizibilă mai ales la valoarea de 50 bani (unde centrul albastru este mai estompat în comparaţie cu cadrul galben). Falsurile mărcii de 2 lei se mai pot distinge şi după alte caracteristici, cele mai evidente fiind forma şi aspectul cifrelor şi literelor. Evidente sunt aspectul inscripţiei POSTA, precum şi tiparul mult mai neîngrijit.

Situaţia descrisă mă face încă odată să afirm că orice discuţie despre caracteristici trebuie purtată neapărat numai cu piesele în faţă.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu