Îi atenţionez pe cititorii permanenţi sau ocazionali că nu sunt interesat de achiziţii (nici măcar de chilipiruri), nu fac comerţ, nu fac evaluări şi expertize, nu fac niciun fel de intermedieri şi nu asigur servicii de ştiri sau consultanţă
.

sâmbătă, 5 octombrie 2013

O piesă curioasă, cu o ştampilă rară

La licitaţia cu numărul 20 a casei austriece Thomas Juranek a fost oferită o recipisă de înapoiere obliterată cu una din cele mai rare ştampile utilizate în Ardeal pe mărcile emisiunii 1867 (click pe imagine pentru mărire).


Ea a fost oferită la un preţ de plecare de 140 euro, dar a rămas nevândută, conform listei afişate pe pagina casei de licitaţie.
Din păcate, vânzătorul nu ne-a oferit decât această faţă a recipisei, pe cealaltă parte putându-se distinge, prin transparenţă, existenţa altor două ştampile identice cu cea de pe marcă (sau de pe mărci). Nu mi-am putut da seama care a fost drumul parcurs de recipisă, dar presupun (având la îndemână numai această faţă a formularului) că ea a însoţit o trimitere din Ezeriş la Deta. Nu îmi explic de ce există diferenţa aşa de mare de dată dintre cele două ştampile.
Ezeriş (sau EZERES) a fost un oficiu în judeţul Caraş-Severin (puţin mai la nord de Reşiţa) care a funcţionat o perioadă relativ scurtă de timp (numai între 1868 şi 1887). El a fost înzestrat cu un singur tip de ştampilă, cel aplicat pe recipisa de mai sus. Ştampila este una foarte rară pe mărcile emisiunii 1867 (este prima dată când o întâlnesc pe o corespondenţă), catalogul maghiar Gudlin acordându-i 700 de puncte. Monografia lui Garry Ryan referitoare la emisiunea 1867 îi acordă 900 de puncte, dar mai face ceva: indică şi data exactă a deschiderii oficiului, care a fost 15 noiembrie 1868.
O simplă comparaţie a datelor, precum şi o analiză a aspectului ştampilei conduc la concluzia că această piesă este cel puţin dubioasă. Aşa că nu-mi rămâne decât să caut în continuare ştampila EZERES.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu